Translate
EnglishFrenchGermanItalianPortugueseRussianSpanish

Despre Han Maria

Servicii Han

Dispunem de 12 de locuri de cazare in 6 vilisoare de lem a cate 2 locuri de vilisoara. Vilisoarele sunt casute din lemn spatioase, bine izolate termic si fonic, avand in dotare televizor, baie proprie si incalzire.

Pentru rezervari va rugam sa ne contactati

Jurnalul de bucatarie miercuri, 13 decembrie 2006.

La hanul unde, cândva, a mâncat Sadoveanu
Simona Lazar, Tudor Cires

Iarna si-a facut simtita prezenta printr-o fulguiala timida, care ne-a însotit de la Târgu-Neamt pâna dincolo de satul Vânatori. În buza padurii, într-un han „stravechi” ne asteptau povestile aromate ale bucatelor moldave, asa cum odinioara le gustase si Sadoveanu. Maria Bodrom din Vânatori a gatit pentru „valuri” întregi de scriitori. Se spunea ca vrednica femeie ar fi fost prototipul multor personaje feminine din scrierile lui Sadoveanu, harnice si pricepute sa gateasca bucate gustoase dupa retete la fel de batrâne ca si Ceahlaul, al carui vârf vegheaza asupra tinuturilor Neamtului. Femeia din poveste nu mai este, însa Hanul Maria duce mai departe traditia locului.

Maria Bodrom, înaintasa

„Tanti Maria avea foarte multe pasari în curte” – îsi începe povestea Vasile Juncanariu, gazda noastra. „Facea nisti pui nemaipomeniti! Cum îi facea? Îi taia, îi jumulea sî-l pârpâlea oleaca în flacara. Folosea în general unturî di porc, nu ulei, rumenea carnea mai întâi, apoi punea capacu’ sî rumenea fain, sî fragezea. Punea alaturi o mamaliguta di tara, di ciocantin (n. r. – un porumb cu graunte foarte mici, din soi autohton, nu hibrid), sî mujdei di usturoi”.

Îl întrebam daca este cumva ruda cu femeia care l-a fermecat cu savoarea mâncarurilor ei pe autorului „Fratilor Jderi”. Nu, nu îmi este ruda. Si nici macar nu-i stapân al Hanului Mariei, unde stam de vorba. „Îi al concurentei!” Râde. „Eu am hanul pisti drum, mai ghini veniti la mini sî gustati o tocanitî di hribi…”. „Concurenta”, adica nevasta lui, râde si ea si ne lasa sa plecam: „Dar sa vă întoarceti neaparat, ca scoatem acusi pâinea din cuptor!”…

Bucatele „concurentei”

În vreme ce vorbeste, mâinile îi sunt harnice. Tocana de hribi este aproape gata. Povestea, înca nu. „Tocana aiasta di hribi era la început o mâncari mânastireasca. O pregateau calugarii di pi la schituri. Erau în paduri – nu-si permiteau carni. Di la calugari au luat obiceiu’ sî ciobanii di pi la stâni. Da’ ei au îmbogatit reteta cu unt di oaie, cu ceapî, mamaligî sî usturoi. Sicretul? Cari-i sigretu’ la mâncarea aiasta? Un usturoi salbatic, cari diferî di cel di gradinî. Nu-i asa iuti sî are o aromî diosebitî. Sî faci un bulb micut, asa cum îi arpagicul”. Toate parca-s altele pe aici, prin locurile astea bântuite de schimnici, scriitori si plaiesi.

„Tochitura moldovineascî diferî di tochiturili cari sî fac orisâundi. La noi sî faci din pulpa di porc prospatî, din cârnat di porc proaspat, cu un pic di ficat… Dupî ci sî prajasti carnea, sî faci o mamaligutî ca la mama ei, sî puni dupa aia cas di oaie(la putinî sau framântat) sî un ochi deasupra”.

Ne oprim aici si ne întoarcem la hanul dintru început. Pâinea pufoasa, alba, de casa, tocmai a fost scoasa din cuptor. Presimtim ca în aburul ei cresc alte legende pe care le vom repovesti si noi altadata.

Povesti depanate la han

Acum bagam de seama ca peste drum se afla un han geaman. „Nu puteam sî lasam altora vadul sî povestili…”, ne lamureste Vasile Juncanariu cum vine traba cu „coltii de hiena ai economiei de piata”. Cel de-al doilea han e construit în jurul unei fântâni – care se afla chiar în mijlocul salii de mese – din apa careia se zice ca ar fi gustat si scriitorul.

Ne ducem întins în bucatarie si, în vreme ce omul din fata noastra îsi pune tacticos sortul de bucatar, se spala pe mâini si începe sa-si pregateasca ingredientele, noi lasam firul povestii sa curga. „Tanti Maria cu zarzavat proaspat, s-un bors de cartofi înacrit cu jintuit di la stânî. Ci-i jintuitu’? cum sî vî explic-dupa ci sî scoati casu’, farî sa sî extragî urda, ci ramâni îi zice jintuit. Îi acru sî foarti sanatos, are vitamini multi.” Mai facea placinte cu urda, cu marar, cu cas de oi ori cu brânza de putina. Si-i placea foarte mult sa gateasca ciuperci, de tot felul: hribi, pânisoare, roscovi, ghebe…

Tocana de hribi

Hribii de grijesc, se toaca julien si se pun la fiert cu putina apa (mai mult înabusit). Se pune uleiul la încins si se caleste în el ceapa taiata marunt. Se dau deasupra ciupercile fierte, se adauga verdeturile, sarea, piperul si usturoiul. Daca-i post, o bucata de mamaliga alaturi e destul. Daca e zi „de dulce” poti sa adaugi deasupra o lingura- doua de smântâna adevarata, grasa, de tara.

La „Coana Maria”

„De vrei sa manânci ca la mama acasa, vino la Coana Maria!”, scria Sadoveanu în Cartea de oaspeti a hanului dintre Vânatori si Manastirea Neamtului, frecventat de-a lungul vremii de personaje cunoscute, ori mai putin cunoscute din lumea literara, dar si din show-business(ca sa folosim termenul la moda). Pe la Hanul Maria au trecut si Anda Calugareanu, Draga Olteanu si Victor Socaciu, dar si membtii trupelor „Hora” sau „K1”.

„Candela arde tot timpul în han. De ce? Ne-am nascut din parinti crestini, iar candela este un ajutor, pentru oricine ne trece pragul sa plece multumit” Valerica Juncanariu, proprietar han.